BLESTEM




[ XVI ]




Un fulger rece frânge cerul plumburiu
Cu tropote de tunet, rupte-n nori,
Din care zgomote, trădau adeseori
Că soare trece, pe tărâmul tulburiu
Și iad petrece-n neantul auriu...
Ce note-și 'nalță-n cuget, uneori,
Când glas de tunet, ca și alteori
Alungă umbrele în lacul sulfuriu!
Ce bucurii își saltă Sufletul, îndat',
De cântec prinde-n vârf de buze, iar,
Că un blestem s-a frânt, deodat' - și chiar!
Oare... cumva, așa destin, să fie?!
Făurit din cânt, sub cerul scufundat
Ori nebunie - din țipăt aviar?!




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"